Speranta

      Totul e verde,dar lipseste ceva...cerul lipeste pamantul cu sclipiri dulci,dar lasa durere in momentul in care inchide ochii si urca inapoi pentru ca sufletele sa se odihneasca la venirea noptii.

Cuvantul tau incearca sa cheme inapoi zambetul, dar iti dai seama ca nici macar el nu poate sa faca nimic..imi dau seama ca trebuie sa inchid tot,si sa fac ceva..sa nu pierd timpul...pentru ca este posibil ca timpul sa ne piarda pe amandoi..iar atunci pietrele vor trosni sub piciorele noastre..si noi o sa incercam sa razbim in inaltul cerului...dar frica de a merge mai departe te tine cu putere...iar

trecutul iti provoaca niste stari pe care nici macar tu nu puteai sa iti imaginezi ca ai sa poti sa le simti...pozele din albumele prafuite lasa roua rece pe sufletul tau fierbinte de durere...dar noapte este din ce in ce mai puternica...iar viata ta simte ca lanturile sunt pline de rugina de la ani...dar trebuie...suntem noi...iar impreuna turnam licuare pe trecut...ciocnim putere pentru prezent..si ridicam paharul pentru viitor....

Ganduri din durerea unui suflet

     

      De dimineata mi am amintit de mine. Si mi se pierde urma cand ma gandesc la mine…ziua e prea scurta…soarele putin…si mi se face dor sa las in urma valurile si sa ma arunc pe nisipul fierbinte…si mi e dor sa simt ca simt…diminetile au ramas aceleasi..dar noi ne am schimbat…diminetile trezesc si acum trupurile imbratisate…si eu m am pierdut de ele si nu le gasesc nicicum….si in fiecare dimineata ma trezesc mai departe de mine…mai instrainata si mai rece…desi afara se face tot mai cald si mai bine..si nu pot sa trec dincolo de mine…nu pot nu din cauza diminetii…nici a lor…a tuturor…nu pot pentru ca nu te pot lasa acolo…as trada tot ce e ma motiveaza inca sa fiu aici..si daca sunt aici de ce sa nu mai astept..si daca astept..ce astept?   

Mi e frica de schimbare cum mi e frica sa pastrez ce am…si tu te trezesti in fiecare dimineata sub acelasi soare si nici nu l vezi ca e acolo…si nu mi simti asteptarea…si pare ca lumea lor merge pe langa mine..indiferent de mine..ca timpul lor e separat de al meu..al meu sta…ceasul meu nu arata decat secundele...nu tine cont de ore ..zile..arata ca trece…dar ca asteapta…si tu nu vei trece niciodata dincolo de mine….te vei trezi la fel de rece si fara prezent ca in fiecare dimineata…si de dimineata…nu voi mai fi acolo

Te las…

Ma grabesc sa stau…

 "Acest articol a fost creat de catre criss si merita tot respectul pentru felul cum si-a expus ideile"

O vorba noua.....

 

Daca timpul zace in mainile tale,tu de ce il urasti asa de tare....dar zimi de te opresti la porti straine..cand poti sa stai la poarta ta..si sa astepti sa vina ei la tine...dar spune-mi...de ce te arunci in mania si tristetea lor..si de ce nu te gandesti la bucuria si la ce ai in momentul asta in viata ta...dar daca timpul te iubeste..tu ce ai sa faci?...dar daca te uraste?...o sa traiesti in melancolia decorului sinistru pe care il are atasat?sau o sa iubesti cat poti tu de tare..si o sa canti pe culmi inalte..si o sa te gandesti,ca maine vine ceva nou...ceva care trebuie primit cu bratele tale lungi si subtiri cu bucurie....oricum..trebuie sa te gandesti...si oricum ar fi...eu sunt langa tn....si daca pot..daca stiu...daca traiesc..inseamna ca te indrum..si te sfatuiesc...si ma bucur langa tn...pentru zilele de suparare sau fericire pe care timpul si decorul il ofera...
"Lipeste pasul tau de nisipul rece,pentru ca va ramane in inima pamantului ca un citat celebru"

Un noi inceput....

        Ce intuneric este afara...intind mana si un fung de nea se joaca strasnic in palma mea...transformandu-se in apa...alerg repede prin ani...astept timpul sa treaca...dar oare dc?dc imi doresc sa dau timpul inapoi cand apoi imi doresc sa vina ziua de maine mai repede?dc imi doresc sa dau un examen cand pot sa imi doresc sa mai am timp pana sa il dau?dc astept craciunul cand pot sa ma gandesc la cel care a trecut si sa imi planific timpul pentru cel de anu acesta...dc?...dc?..dc?..

          De ce oamenii anu acesta sunt mai rai, si nu se gandesc sa traiasca momentele.....si de ce nu zambesc la lucrurile mici?

       Pe strazi laterale,prin mormane de zapada,trec prin timp,zambesc si formez pasi pierduti,care apoi dispar ca si cum nu ar fi existat sub neaua alba care ii acopera...cu palma calda dau zapada de pe o scandura acoperita de timp, si ma asez pe ea, visez la copilaria care a trecut si acum as dori sa o revad, insa stiu ca timpul nu mai imi da voie sa ma intorc, si sa curm prin amintiri...dar 

stiu ca te am pe tine,si desi e frig afara si zapada ne acopera capetele cu un strat alb de nea,zambim,iar buzele tale sunt mai dulci ca niciodata,visez....maine imi tremura cand te ating...si imi doresc ca sa nu mai suferi,imi doresc sa treci prin timp cu mana ta legata de a mea....

         Vremea rece, ma adorme in bratele tale,iar timpul nu seamana ca cel de anul trecut,oare dc?... oricum nu mai are importanta,pentru ca esti tu,si ti-am soptit ca timpul nu iti da voie sa te intorci...si ca esti tu si lumea in momentele cand nu sunt langa tine, si ca trebuie sa lupti sa iti fie tie bine, daca nu nimeni nu o sa aiba grija ta,insa acum,cat esti in bratele mele, nu o sa patesti nimic, pentru ca timpul, eu si vremea alungam  frigul si formam masca cereasca ce te inalta spre albastru infinit....

Tu ce crezi?Daca lumea se opreste o clipa....ai vrea sa o prinzi de picior doar pentru tine?

Daca oamenii te-ar iubi mai tare ca niciodata...ai vrea sa ii iei acasa cu tine?

Dar daca puterea ta ar fi cea mai mare...ce ai face cu ea?

Raspunde la ceea ce stii...pentru a afla mai mult in infinitul divin....