Astazi am atins o stea,ce usoara era,stralucea usor in podu palmei mele,iar caldura ei era parca o inima calda,un suflet cald,priveam cu lacrimi in coltul ochiului ca nu am mai simtit niciodata asa ceva..insa o rafala de vant a stins momentul, si a scuturat lumina din podul palmei mele....am ramas cu deznadejde... cu genunchi pe pamant si cu privirea la cerul ce parca imi rostea cuvinte dure...asteptam un moment la fel...insa consideram ca nu o sa mai vina vreodata...ca o mai simt comparatia inimii mele,caldura dulce a razelor in miez de noapte,crinul care spre uimirea mea a lasat petalele sincere si pline de informatii ca curga lin pe pamant..
Priveam in gol, speram si uitam de toate, gandirea mea era cu totul in alta parte,cuvintele ar fi mult prea puternice ca sa strig spre cer,sufletul era mult prea indurerat pentru ca am pierdut o stea care vine o data in viata...
Pe pamantul rece,in miez de toamna, curgea o lacrima, iar lacrima a deschis o lume, mi-am mutat privirea spre pamantul negru, iar in raul de lacrimi se vedea o viata, curgea o lume de necunoscut,insa ploaia ce a inceput sa curga din ce in ce mai tare,stergea visele si imi spulbera sperantele...M-am ridicat, sifonat de vreme, uitat de timp si crescut in vise si sperante, calcand prin munca.....obrajii imi ardeau...insa ploia incerca sa ii stinga...strig...si m-am trezit...oare am fost aici? am o stea,e la fel de calda....mana ei imi acopera podu palmei,iar pamantul negru era stins de ploaia de lacrimi care curgea deasupra noastra..deasupra viselor si sperantelor...iar eu..eu...pierd timp insa castig ce imi propun...
O stea de valore, sta in palma ta,nu trebuie decat sa te gandesti la persoana care merita sa o detina..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu