De dimineata mi am amintit de mine. Si mi se pierde urma cand ma gandesc la mine…ziua e prea scurta…soarele putin…si mi se face dor sa las in urma valurile si sa ma arunc pe nisipul fierbinte…si mi e dor sa simt ca simt…diminetile au ramas aceleasi..dar noi ne am schimbat…diminetile trezesc si acum trupurile imbratisate…si eu m am pierdut de ele si nu le gasesc nicicum….si in fiecare dimineata ma trezesc mai departe de mine…mai instrainata si mai rece…desi afara se face tot mai cald si mai bine..si nu pot sa trec dincolo de mine…nu pot nu din cauza diminetii…nici a lor…a tuturor…nu pot pentru ca nu te pot lasa acolo…as trada tot ce e ma motiveaza inca sa fiu aici..si daca sunt aici de ce sa nu mai astept..si daca astept..ce astept?
Mi e frica de schimbare cum mi e frica sa pastrez ce am…si tu te trezesti in fiecare dimineata sub acelasi soare si nici nu l vezi ca e acolo…si nu mi simti asteptarea…si pare ca lumea lor merge pe langa mine..indiferent de mine..ca timpul lor e separat de al meu..al meu sta…ceasul meu nu arata decat secundele...nu tine cont de ore ..zile..arata ca trece…dar ca asteapta…si tu nu vei trece niciodata dincolo de mine….te vei trezi la fel de rece si fara prezent ca in fiecare dimineata…si de dimineata…nu voi mai fi acolo
Te las…
Ma grabesc sa stau…
"Acest articol a fost creat de catre criss si merita tot respectul pentru felul cum si-a expus ideile"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu