Faceți căutări pe acest blog

marți, 9 noiembrie 2010

Lunca timpului....

 Ce trista e viata..ce scurte sunt clipele...ce minuni iti arata universul...oare eu sunt cel care simte?oare eu sunt cel care traieste minuni?sau doar clipe dureroase? Traim in timp,iubim in momente, visam in viitor, speram in iluzii, creem bunuri, murim in locul de unde ne-am nascut..in pamantul rece sub nucul care imbatraneste odata cu anii...tresarim si uitam sa traim,astazi este mai bine ca ieri?sau ieri a fost mai bine ca azi?si apoi in interval rapid vine intrebarea dc?dc?dc?
Traim prin vise,insa dam deoparte realitatea cruda, nu ne gandim ca e bine sa fim noi, nu ne gandim de ce noi avem suflet...de ce animalele nu pot sa glasuiasca in ritm cursiv ca noi?
Prin scripturi vechi puse sub plapuma groasa a bunicilor exista sute de cuvinte,iar eu mai demult nu le intelegeam,nu stiam ce reprezinta,de ce acolo in cartea verde cu o coperta groasa de carton,era scris ca viata e rotunda,ca minunile se intampla la fiecare pas,si de asta e bine sa bei cafeaua in timp ce mergi,poate ca o minune ti se va intampla in momentul ala(si nu minunea de a varsa cafeaua pe tine)...Globul este rotund,precum si viata omului,ne nastem prin minune Dumnezeiasca,pasim in viata cu bune si rele pentru a cladi un viitor, iar cand ajungi in timpul sacru sa iti dai seama ca l-ai cladit, calci pe brusturi iar durerea este atat de mare cand simti, ca din lumanarea vietii, iti mai ramane doar scrumul si frunzele tacute a anilor.
Dar visez,astazi visez,am deschis ochii si am intins palma uscata pe geam, in palma mea se scurg lacrimi, si simt ca nu sunt de durere, singura durere este ca oamenii traiesc prin pacate, insa simt ca astazi sunt norocos, astazi am primit putere sa lupt si sa zbier pe culmi inalte, sa rostesc cuvinte care pot sa le auda o lume intreaga....pe roua dulce, prin racoarea strasnica a diminetii, cu obrajii involburati, si cu viata in spate, am pornit spre a atinge bucuria care azi dainuie in sufletul meu....pasesc plienic lin si cladesc un drum provizoriu, privesc in jur, observ detalii, ma opresc in medii propice sufletului meu,astern versuri peste lumea grabita...

Uit de timp,privesc in viitor,astern idei si vise peste linia continua care o pasesc...ajung pe nisipul umed unde imi trag sufletul si imi incarc puterile prin odihna,langa trupul meu se aseaza un suflet asemanator,dar cu o putere de convingere mai mare...oare dc tocmai aici?cand este atata spatiu in acest mediu...am tras aer adanc si am intrebat rastit...Dc?...iar ea..cu un zambet superb...mi-a raspuns usor...”Pentru ca aici imi este locul”
Am cladit impreuna in acea zi, fara sa ne dam cum timpul trece, vise ,idei, perceptii,.......iar timpul...timpul...timpul a fost prea dulce pentru a uita de el, iar viata ne poarta pe culmi care nu se termina decat atunci cand am zis stop...eu nu.eu nu...nu eu zic stop...ci sunetul rasuna din departari cand viata,a atins punctul critic,iar franele sunt terminate la maxim...
Traim in timp,iubim in timp,visam in timp....deci noi suntem timpul,nu timpul ne reprezinta pe noi...by me

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu