În sfârşit soare,după atât de multe zile ploioase...ce multitudine de culori..simple dar parcă îmi ating chipul,iar ochii mei..ei ştiu..că aceste culori o să mă provoace să petrec ziua într-o perspectivă luminoasă, una zâmbitoare una de iubire,una de vis .
Dar în câteva secunde , au apărut şi întrebările, oare cine a adus acele culori în dimineata asta în viaţă mea?De ce debia acum?....stau liniştit pe colţului patului, iar chipul urmăreşte jocul culorilor de pe masă în combinaţie cu formele şi culorile mirifice....îmi dau seamă că este o zi de toamnă şi că ieri am fost melancolic, ieri a fost urât afară, ieri a plâns cerul pentru cineva....dar azi toamna mi-a oferit zâmbete, iar fiecare zâmbet este oferit printr-o rază de soare ce îmi atinge chipul, şi încerc să prind cât mai multe, pentru zilele ploioase ce vor urma...
Mă ridic, dar parcă privirea rămâne ţintita spre culorile de acolo, din colţ,oare dc?...ştiu că aseară am primit un coş cu fruncte, ştiu că persoana de la care am primit era specială, dar din nou, fructele nu strălucesc aşa...nu aş mai muta privirea de acolo, aş dori ca timpul să rămână în loc, însă mai îmi doresc un singur lucru pentru că peisajul să fie o performanţă , sa existe si ea in rolul principal al tabloului.
Îmi dau seama de faptul că sutele de culori care deschideau camera ,formau un chip care îmi zâmbea, un chip care aseară a fost la mine şi am petrecut momente superbe .Din colţul perfect, se apropie înspre mine chipul zâmbitor,îmi urează „Buna dimineata” şi îmi oferă cafeaua care o doresc în fiecare dimineaţă cu mirosul tainic de atracţie faţă de ea, faţă de chipul zâmbitor, iar buzele ei se aşează etanş pe ale mele...De acum încep să formez vise,ea este lângă mine,iubirea joacă rolul unei zi de toamnă perfecte, iar eu zâmbesc...iar voi...voi nu mai întrebaţi atât...priviţi coşul,priviţi iubirea,priviţi toamna.. iar împreună privim mirajul iubirii..privim finalul fericit...
Articol dedicat pt Rediu Catalina si Alexiuc Alexandru....
Articol dedicat pentru Andy si Elena......
Îmi dau seama de faptul că sutele de culori care deschideau camera ,formau un chip care îmi zâmbea, un chip care aseară a fost la mine şi am petrecut momente superbe .Din colţul perfect, se apropie înspre mine chipul zâmbitor,îmi urează „Buna dimineata” şi îmi oferă cafeaua care o doresc în fiecare dimineaţă cu mirosul tainic de atracţie faţă de ea, faţă de chipul zâmbitor, iar buzele ei se aşează etanş pe ale mele...De acum încep să formez vise,ea este lângă mine,iubirea joacă rolul unei zi de toamnă perfecte, iar eu zâmbesc...iar voi...voi nu mai întrebaţi atât...priviţi coşul,priviţi iubirea,priviţi toamna.. iar împreună privim mirajul iubirii..privim finalul fericit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu