Faceți căutări pe acest blog

duminică, 26 septembrie 2010

Nu uita că azi e prima zi...

    A început,weechend-ul acesta m-am trezit într-un oraş imens,cu oameni de tot felul, cu zâmbete, ţipete,  urlete,  cu sute de suflete de vârstă mea care au aterizat la aceeaşi destinaţie ,unii fără a şti unde stau, alţii unde este cel mai apropiat magazin...
      Dar parcă din suflet curgeau lacrimi de bucurie, lacrimi care sădeau seminţe, acele seminţe aveau ca urmare un viitor. Am ajuns în faţa unui bloc cu 4 etaje, scările îmi păreau sinistre, iar mirosul dezgustător, ne-am oprit în faţa unei uşi metalice, iar în spatele acelei uşi urma să fie 2-a casă a mea, unde îmi voi petrece câţiva ani buni din viaţă alături de alte persoane care îmi erau cunoscute din liceu. În timpul în care cheia se învârtea în ială,  inima mea bătea din ce în ce mai tare, sentimentele erau din ce în ce mai puternice, iar gândurile nu ştiu unde erau, fiindcă prin cap îmi treceau sute de idei, vise, gânduri....
Am intrat în acel imobil, care era chiar spaţios, am privit unde voi petrece aceşti ani, iar fiecare pas care îl făceam îmi oferea o încredere din de în ce mai mare..dar ştiam că urmează ceva desăvârşit.......
..încet încet noaptea a apărut la fereastră mea, iar gândurile erau la fel de puternice şi numeroase,dar întunericul a lăsat un gând puternic,visele pot să nască realitate, iar realitatea este postură în care te afli chiar şi atunci când visezi...nu ştiu ce urmează..dar ştiu că nu o să mai am parte de aceşti ani şi nu am de gând să nu visez,să nu muncesc şi să iubesc în stilul în care paşii îmi vor arată drumul....

                         „Daca paşii vieţii te călăuzesc,nu uita unde ai lăsat primul pas”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu