O zi superbă

    Ce reprezintă o zi superbă în viziunea unui om de rând?Cum se poate prezenta?..Astăzi m-am trezit lângă tine, începutul deja e unul superb, viziunea pe care o parcurg este una ideală, pe fundalul ei sunetul unei melodii de iubire îmi creează sute de viziuni ce pot să îmi încarce ziua de fericire. Privesc în jur ,îmi amintesc că astăzi este o zi calendaristică liberă,astăzi e sărbătoare,precum şi ziua mea. Încerc să nu trezesc ochii superbi ai tai, însă sărutul meu care se aşează etanş pe buzele tale dulci deschid chipul tău, iar ochii albaştri ce luminează faţă îmi oferă satisfacţia de a zbura ,de a pleca teleleu pe străzi cu tine de mână, de a forma un adevărat sanctuar al iubirii. Vocea ta somnoroasă aruncă nişte cuvinte care îmi fac dimineaţa mai frumoasa....te las să te trezeşti încet,în timp ce eu te privesc şi îţi aduc cafeaua şi micul dejun la pat. În paşi de dans ne îndreptăm să ieşim spre o lume în care nu o să mai fim doar noi 2 ,ieşim încet cu ochii învolburaţi de lumina puternică a soarelui, aruncăm câte o pereche de ochelari pe ochi şi începem să păşim spre cumpărăturile zilnice, iar azi...azi lumea zâmbeşte mai frumos, dar şi eu mă simt mai bine azi...oare din cauza asta?continui să înaintez,imaginile realistice îmi crează o pagină de jurnal idealistică.

     Ajungem la marginea unui pod,sub care se află un rau, iar iarba este mai verde că niciodată...presupun că tu eşti de vină?sau iubirea îşi face efectul în sufletul meu?...coborâm pe marginea podului până pe iarba moale precum salteaua relaxanta de acasă însă cu un decor mult prea visător. Ore în şir le petrecem în culmile iubirii ,sub briza unui vânt suav...după un timp ne ridicăm şi continuăm ziua, aş dori ca timpul astăzi să se oprească în loc..
     A venit seară cu frumuseţea ei, ne schimbăm în straie de dans, şi parcugem drumul înspre o terasă unde prietenii au format o atmosferă de ideal.

 Petrecem o seară în prezenţa prietenilor, sub privirile  sutelor de oameni ce urmareau cum la masa noastră zâmbetul şi fericirea era ceva mai presus decât orice, că dansul şi discuţiile aprinse erau în toiul formării, ceva de care mulţi uită să le mai folosească în viaţă. Într-un sfârşit ne ridicăm şi plecăm obosiţi înspre casă,dar cu un zambest superb pe chipuri, iar mână fină a ei îmi mângâie sufletul. Ne întindem uşor pe salteaua moale,ochii se închid spre a se odihnii iar mâinile se încrucişează în a cauta dragostea şi protecţia...În lumina succintă a lunii, lăsăm trupurile să cadă într-o lume a somnului ,spre a se odihnii până mâine când începe o noua zi...