Iluzia vietii

      Iluzia vieţii...creaţia eternă...când ne gândim ce am făcut în ultimul an...când ne gândim ce am făcut în ultimii ani...când ne gândim ce am făcut în viaţă noastră...când ne creem viaţă doar din întrebări fără a ne gândi că poate ziua de mâine o să aducă ceva mai bun...dacă ne gândim ce este în sufletul unui copil iarnă într-un tramvai pe o rută bine stabilită..când stă cu naşul lipit de geam şi nu vede lumea să mai zâmbească...când vede lumea prea statornică...când vede lumea că nu iubeşte...când vede lumea că nu se ajută...că nu crede în Dumnezeu...când vede că lumea nu ştie ce cale să urmeze..
 Ce simte un bătrân când stă şi se uită cum nici luna nu mai are nici un contur...când vede prin ochii unui copil cum a trecut o viaţă...o viaţă plină de regrete...plină de declin...plină de ispită...când se plimbă prin parc şi vede cum frunzele copacilor nu mai au culoarea tineretilor...şi că frunzele cad precum anii uitaţi sub măiestria tăcerii,grijilor şi aşteptării zilei de mâine în speranţa că mâine se vor putea face mai multe.
 Dc muncim?dc trăim?din ce cauza întrebarea dc? este cea mai folosită....
 Când o să zâmbim doar că celui de lângă noi îi este bine?
 Dacă trecutul nu a fost aşa nu am vrut...dc să nu visam la mai bine în viitor?dc să nu avem speranţa?
 Să nu uităm...că trecutul e trecut...viitorul e viitor...şi că nu trebuie să ne uităm în spate..ce a fost a fost...cu bine şi rău...să ne gândim la prezenţa şi viitor...pt că dacă nu o să ajungem să ne ga gândim la trecut....uităm de prezent şi viitor...ajungem în ani şi o să ne gândim ce am făcut cu trecutul,prezentul şi viitorul nostru..
 A creeă nu înseamnă a uită...a munci nu înseamnă că dărâmăm...dar totul până la urmă însemna nimic...deci totul denotă că putem visă....de asta nu există perfecţiune...pentru a tinde spre perfecţiune...
 Dumnezeu e perfect...de asta a creat omul...pentru a se mulţumi cu propria persoană...