Cuvinte de vis ...dar ai uitat

      
       Iubesc, iubesc, iubesc , te iubesc, îmi este dor de tine, te vreau mereu aproape, te cunosc, te ştiu...sunt cuvinte care ieri deschideau uşi, formau impresii în grupurile în care eram noi, ne vedea o lume întreagă cum visele nu se sting în clipe şi în timp curgător de lacrimi..dar de ce?

       Când am aşteptat momentul ăsta cu atâta dorinţă, când am sperat că aceste cuvinte vor urma...nu mă aşteptam ca întrebările greu de suportat să ne ducă spre fundul oceanului printre peştii prădători de dorinţe, vise, speranţe...dar eşti în faţa mea cu chipul tău perfect pentru viaţa mea, se scurg cuvinte reci prin colţul gurii tale, aştept să rosteşti tot ce îsi doreşte inima ta, pentru că este ispitită de dorinţa de a vorbi...dar nu vreau, nu vreau...cum pot să te fac să înţelegi că dragostea e lumea cerească, că lumina lumânării de pe colţul căzii se stinge încet cu vântul rece din sufletul tău. Dar las cuvintele să răcească tot ce şi-au propus, las candela să se clatine prin vântul puternic din sufletul ei, las durerea să se împrăştie prin lacrimile noastre..şi îi amintesc că iubirea nu se stinge, numai dacă îţi doreşti tu aceasta, cuvintele de vis nu se uită ci rămân întipărite în paginile arse de hârtie din jurnal precum şi în fundalul viselor tale şi îi amintesc că paşii ce se aruncă, îi doreşti înapoi iar visele ce le-ai clădit rămân cu fundaţia turnată pe vecie...şi încet pe lângă corpul meu în timp ce mă îndepărtam de ea... curgeau cuvinte care rosteau faptul că visele pe care le-ai uitat şi speranţele care le-ai împotmolit în dezamăgire şi durere se iartă dar în schimb nu se uită....